Nici bine nu şi-a intrat în drepturi primăvara, de cum s-a zvântat şoseaua, că au şi apărut băieţii pe motoare. S-a dus liniştea, deşi poate e puţin prea mult spus linişte într-un oraş în care numărul maşinilor pare să crească de la un an la altul. Weekendurile mai liniştite, când traficul era mai redus, au început să fie uitate. Motoarele turate la maxim îţi încep săptămâna şi tot ele ţi-o şi încheie. Exceptând poluarea fonică, mă surprinde atitudinea neschimbată a şoferilor. Până la urmă sunt participanţi la trafic cu drepturi egale. Iar o statistică a poliţiei rutiere arată că, anul trecut, din aproape 2.200 de accidente în care au fost implicaţi conducătorii de maşinării pe două roţi, aceştia se fac vinovaţi de doar 20 la sută dintre ele. E adevărat că băieţii pe motoare sunt enervanţi la semafor sau tot la fel de adevărat e şi faptul că nu prea au ei probleme cu parcarea. Probabil că la fel de enervant e şi faptul că fac depăşiri nervoase şi pe stânga şi pe dreapta, uneori şi în zig-zag şi-n spirale. Însă totuşi, sunt mult mai vulnerabili decât cei din maşini. Iar cei cu motorete, scutere sau mopede sunt şi mai vulnerabili. Însă în timp, motocicliştii în costume negre şi-au construit o imagine negativă. O cauza ar fi comportamentul perceput ca agresiv. În mare parte, probabil că s-a observat faptul că ei comunică mai rar, iar social, par mai timizi. În ciuda acestor aspecte, o parte dintre motociclişti au încercat, în repetate rânduri, să tragă semnale de alarmă pentru iubitorii de două roţi. Ideea e că şoferii ar trebui să facă un efort şi “să-i vadă” şi pe ei în trafic. Am auzit, mai rar ce-i drept, şi şoferi care îi înjurau mai des pe cei care se credeau mari şmecheri pe patru roţi decât pe băieţii de pe motoare. Până la urmă şi cei care se cred grozavi pe patru roţi au pornit cândva, când erau copii, de la două. Şi chiar dacă sunt percepuţi