Zeci de copii si tineri din orasele Vãii Jiului, fortati de sãrãcia în care trãiesc, ajung sã fie unicii întretinãtori ai unor familii. Chiar dacã unii dintre ei abia au învãtat sã meargã în picioare, reusesc sã-si câstige pâinea zilnicã de pe urma unei munci istovitoare. Nu se plâng chiar dacã le-ar plãcea sã se joace în loc sã munceascã, dar stiu cã orele pierdute la joacã înseamnã mai putinã mâncare pe masã.
Porecliti „magneti” pentru cã trãiesc de pe urma fierului vechi, zeci de tineri din Petrosani îsi riscã viata în cãutarea metalului ce le pune pâinea pe masã. Muncesc de dimineata si pânã târziu în noapte, iar rãsplata este o pâine si o rudã de parizer, dacã au noroc. În cartierul Colonie din municipiul Petrosani, copiii dau la lopatã si târnãcop pentru a demola o clãdire pãrãsitã. Vor materialele de constructii, cãrãmizile, tiglele si eventual fierul vechi pe care-l gãsesc. Andrei locuieste în cartierul Colonie din Petrosani, într-o casã dãrãpãnatã, împreunã cu alti doi frati. Pãrintii lor sunt sãraci si muncesc cu ziua pe unde apucã. De multe ori îl iau si pe el la muncã, iar acum au avut noroc. O clãdire pãrãsitã din apropierea Gãrii Petrosani este demolatã. Proprietarul ei nu este interesat de materialele de constructii, ar vrea terenul de sub imobil si a lãsat-o la mâna „magnetilor”. Acolo îsi petrece ziua si Andrei, alãturi de pãrintii lui. Este un copil firav, dar foarte istet si muncitor desi nu are decât opt ani. Se trezeste în fiecare dimineatã la ora sase, pleacã la scoalã, uneori, iar dupã scoalã merge la muncã. Ajunge seara acasã la fel ca un adult, dar spune cã nu are ce face pentru cã nu-i place sã-si vadã fratii plângând de foame.
„Trebuie sã muncesc!”
Copilul vede munca istovitoare ca pe o joacã si nu se plânge. A înteles cã trebuie sã renunte la copilãrie înainte de vreme. „Trebuie sã muncesc pentru cã nu avem ce mânca.
