Faimoasa Agenţie Naţională de Integritate bagă groaza în spectrul politic, de la stânga pân’ la dreapta şi viceversa. Zic „faimoasă” căci, după câte ştim, ANI ca la noi nu mai există în toată Comunitatea Europeană. În celelalte state UE, treaba cu incompatibilităţile, evaziunea s.c.l. o face justiţia. La noi, în Republica România, s-ar părea că justiţia nu prea face faţă la... integritate şi atunci s-a născut ideea măreaţă a înfiinţării Agenţiei sus-pomenite. Originala întocmire e creaţia absolută a eurodeputatei Monica Macovei, cunoscută în arealul european ca vajnic gardian la integritate, pentru care primeşte magna cum laudae, pe la Bruxelles. Nu mai spun că ANI a devenit, de când ea s-a născut, o fericită oportunitate şi pentru dl Băsescu, în bătălia sa crâncenă cu corupţii şi incompatibilii din politica dâmboviţeană. Preşedintele are stilul său inconfundabil în lupta cu impostorii. Îi căuta, de preferinţă, printre adversarii politici. A găsit şi omul potrivit pentru o aşa misiune de mare răspundere, în persoana dlui Horia Georgescu, zis şi „Horică, integritate mică”. Personajul şi-a înţeles, din capul locului, menirea: să-i caute la integritate, cu precădere pe aceia pe care nu-i iubeşte preşedintele şi să-i dea pe mâna justiţiei... independente. Presa cârcotaşă a cam băgat de seamă cât de... apolitic a lucrat în aceşti ani Agenţia şi a tot spus că ANI face şi drege, la comanda venită de la Cotroceni.

De la o vreme însă, cam de când s-a semnat, pe şest, pactul de coabitare instituţională, ceva, ceva parcă se petrece în maniera în care şi ANI îi abordează şi îi cercetează, la incompatibilităţi, pe politicieni. Asta mai ales după ce, pe surse, se zvonise că şeful Agenţiei ar putea ajunge mai mare peste Justiţia Română, pus acolo de Victor Ponta. S-a întâmplat că pe locul ăla a ajuns dl Cazanciuc. Totuşi, dl Horia s-a luat de gânduri. În România n