„Am nevoie de mai multă solidaritate“, este rugămintea disperată făcută telefonic luna trecută cancelarului german Angela Merkel de preşedintele cipriot Nicos Anastasiades. Parlamentul lui era pe cale să respingă acordul de bailout stabilit pentru Cipru, o ţară în pragul colapsului. „Nu voi negocia cu dumneavoastră“, îi răspunde Merkel. 

În aceeaşi lună, la negocierea pla nului pentru salvarea micii eco nomii cipriote ministrul fran cez de finanţe Pierre Moscovici a adormit. A căzut în sarcina di rec torului general al FMI, franţu zoaica Christine Lagarde, să-l trezească.

Acestea sunt două poveşti care cir culă în mediile diplomatice foarte su gestive pentru direcţia în care înclină balanţa puterii de decizie în Europa. Este adevărat că Uniunea Europeană are nevoie de un leadership puternic, ce ea ce oferă, evident, acum Germania, dar şi o contragreutate care să ponde reze „puritanismul“ ideologiei econo mice germane.

Acest rol, oarecum secundar, a ajuns să-l joace în ultimii ani Franţa, când va unul dintre actorii principali în pro iectul european născut din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial.

Dar imaginea şefei FMI trezindu-l pe Moscovici, unul dintre oficialii de top ai Franţei, la o şedinţă de criză ilustrează întrebarea al cărei răspuns îi tulbură pe diplo maţii europeni: Ce s-a întâmplat cu vocea Franţei în Europa?

„Se poate vedea o prezenţă tot slabă, dispariţia treptată a Franţei din toa te elementele care privesc agenda econo mică“, a explicat pentru agenţia Thom son Reuters Fredrik Erixon, direc torul Centrului European pentru Poli tică Economică Internaţională.

Chiar şi Franţa a acceptat că ceva nu este în regulă

Unii diplomaţi europeni sunt mult mai direcţi. „Nu se aude deloc vocea Fran ţei. Nu-i găseşti nicăieri. Nicăieri. Vorbim de o ţară importantă şi cu toate acestea pare absent