La Piteşti, în preludiul la Simfonia Lalelelor, s-a falsat de groază. Localnicii nărăviţi la fărădelegi, simţind rost de ciupeală, au dezgropat bulbii de flori şi i-au  şterpelit. Nu vă gândiţi că a  fost vreun act de răzbunare împotriva nesuferitei Olanda, care ne tot persecută pe la Bruxelles ! Nici pomeneală, habar n-au hoţii din Trivale de jocurile diplomatice petrecute prin saloanele europene ! Dimineaţa, autorităţile  au găsit răzoarele răvăşite şi ioc lalele. Au ascultat, nu prea mirate, Simfonia Furtişagului, cum o facem cu toţii dintotdeauna. Mai mult, edilii au tocmit şi cârduri  de paznici, bulbul şi agentul, ca nu cumva ciordeala să  se repete. De plătit, nu vă îngrijoraţi, contribuabilii de-abia aşteaptă să umple noua  gaură din visteria locală, şi aşa secătuită  de pârjolurile electorale de an. Vocaţia furtului e definitivă la români, nu mai văd leac, suntem contaminaţi pe vecie, hai să nu ne mai ascundem  după... tulip.

Piaţa Francofoniei  s-a ivit pe nesimţite dintre bălăriile crescute  în  voie în curtea Academiei Române, vizavi de Palatul Parlamentului. Botezat  pompos, colţul cu pricina e o încropeală caraghioasă,  o improvizaţie la o răspântie lăsată de izbelişte. S-au tăiat nişte boscheţi, s-au  turnat niscaiva canciocuri cu ciment, s-a ridicat un bloc paralelipipedic de marmură împopoţonat cu vorbe la modă şi s-au agăţat steaguri simbolice în trei dreve metalice. La inaugurare, au venit ambasadori şi ministrul nostru de Externe, evenimentul intrând la ştirile  televizate, în prime time. România a mai  bifat, la realizări, o obligaţie, deşi nu văd la ce ne foloseşte. Măcar de-am fi realizat-o cu temeinicie, cu fast şi cu oareşce seriozitate. Înalţii participanţi la tăierea de panglică  trebuie să se  fi simţit tare  stingheri citind pe panoul  publicitar din faţa monumentului, la numai câţiva metri distanţă, inevitabilul  avertisment a