Ivan Krastev. Nu-l cunoaşteţi. Poate. Dar ca analist european cuvântul acestui excelent intelectual bulgar, european, are greutate şi este la fel de citit ca, de exemplu, anonimul Charlemagne (care ascunde un alt plus un alt alter ego...), din The Economist.
Am citit de curând, pe presseurop.eu, pledoaria sa pentru o întoarcere la Europa, şi cred că are dreptate. Mă alătur şi eu celor care cer ca promisiunile să fie respectate: o identitate europeană, un paşaport european, o adevărată libertate de circulaţie, o armată europeană, o cultură europeană...
Daţi-ne Europa înapoi!
Uniunea Europeană (UE) nu mai există, cel puţin nu aşa cum o cunoşteam până acum. Iar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este nici măcar ce va deveni noua uniune, ci de ce nu mai există, de fapt, Europa care ne-a făcut atât de mult să visăm.
Răspunsul este simplu: astăzi, niciunul din stâlpii care au servit construirii şi justificării existenţei Uniunii Europene nu mai stă în picioare. Lipsa de încredere în viitor
Mai întâi, amintirea celui de-al Doilea Război Mondial. Cu un an în urmă au fost publicate concluziile unei anchete realizate în mai multe licee germane, printre copiii în vârstă de 14-16 ani. O treime din aceşti tineri nu ştia cine a fost Hitler şi 40 % dintre ei erau convinşi că drepturile omului erau respectate în acelaşi fel în timpul tuturor guvernelor germane, din 1933 încoace. Acest rezultat nu vrea în niciun caz să însemne că ar mai exista vreo nostalgie pentru fascism în Germania. Nu, toate acestea vor doar să ne arate că ne aflăm în faţa unei generaţii căreia nu îi pasă deloc de Istorie. Deci ar fi o gravă iluzie să credem în continuare că legitimitatea UE îşi are rădăcinile în război.
Al doilea element care a permis apariţia geopolitică a Uniunii este războiul rece. Dar nici el nu mai există. Astăzi, UE nu are – şi nici n-ar mai put
