Şase secole de istorie zbuciumată şi legende învăluie unul dintre cele mai frumoase monumente din Transilvania: Castelul Corvinilor.
Povestea construirii castelului din Hunedoara a început în anul 1440, când Ioan (Iancu) de Hunedoara a decis transformarea aşezării din piatră de râu şi calcar, de pe Dealul Sânpetru, într-un castel impunător, cu o arhitectură care să dea imaginea unei fortăreţe de apărare împotriva atacurilor armate.
În anii care au urmat, în jurul vechii cetăţi a Hunedoarei au fost ridicate ziduri de calcar dolomitic, flancate de turnuri circulare şi rectangulare. Deşi istoricii susţin că Iancu de Hunedoara nu a locuit decât o foarte mică perioadă în castel, regele care şi-a petrecut aproape toată viaţa în campaniile militare, a vrut să îi dea acestuia un aspect care să îi semene personalităţii sale.
Refugiu militar
„Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Toboşarilor), cu excepţia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevăzute cu un parter din zidărie plină, urmat de două niveluri, cele de la partea inferioară fiind utilizate ca şi camere pentru puşcaşi, iar cele de la partea superioară ca zone de locuit şi de apărare.
Turnurile rectangulare (turnul vechi de poartă, turnul nou de poartă) erau prevazute cu intrări carosabile şi niveluri de apărare, gândite atât pentru arme cu coardă cât şi pentru arme de foc. Intrările în castel se făceau pe poduri, susţinute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile”, se arată în monografia castelului, publicată pe site-ul castelulcorvinilor.ro.
Fântâna săpată în stâncă de prizonieri
În vremea în care castelul s-a aflat în stăpânirea lui Iancu de Hunedoara au mai fost construite capela corvinilor, palatul format din Sala Cavalerilor şi Sala Dietei şi turnul Nje Boisia (Nu te teme), de apă