„Premierul Italiei, Silvio Berlusconi, a plătit Mafiei aproximativ 340.000 de euro anual, taxă de protecţie“ – dezvăluie presa italiană. „Primarii din statul mexican Michoacán au recunoscut că plătesc taxă de protecţie cartelurilor de droguri, pentru a nu fi ucişi“ – mai aflăm din presă. „Primarul din comuna călărăşeană Gălbinaşi a fost ameninţat cu pistolul la tîmplă. Atacatorii au intrat cu forţa în primărie şi i-au cerut să le plătească taxă de protecţie“ – anunţă şi presa românească. Şi pentru că românul e „altfel“, mai aflăm şi că „un bărbat din localitatea Conţeşti a ajuns la spital cu răni la picioare şi mîini după ce a fost atacat de patru consăteni, care i-au cerut taxa de protecţie“. Ei, asta chiar e altfel!...
La Napoli am presimţit ceva din ordinea feudală a acestei „taxe de protecţie“, dincolo de ceea ce ştiam din cărţi. Chiar funcţionează. E dură, dar clară. Nu statul – care e o invenţie recentă, deci doar un ţînc cu pretenţii – este cel care face legea, ci Cammora, o structură de putere de tip „feudal“ (accent pe ghilimele), care (re)produce un tip la fel de „feudal“ de ordine ierarhică – altminteri funcţională, în felul ei. Majoritatea intră în joc. Nu intri, ţi-am luat gîtul; simplu şi curat.
DE ACELASI AUTOR Umorul, rîsul şi românii Colectivism şi asociere D'ale bucuriilor vieţii Eu, nomadul Aceste relaţii de tip „mafiot“ s-au mai păcătoşit în ultima vreme – deh, nici tradiţiile nu mai sînt ce au fost. Ele vin, însă, dintr-un trecut cu rînduiala lui şi un anumit gen de onoare şi respectabilitate. Astfel, iniţiativa de a face un soi de asociaţii de cultivatori pe pămînturile confiscate de la Mafie a mers şi nu a mers. Iniţiativă nobilă şi lucrativă, ce-i drept, dar unii localnici aveau relaţii bune de vecinătate cu deposedaţii Mafiei, aşa că nu prea le-a venit să intre pe pămînturile lor legal confiscate...
În ultimele deceni
