Traian Băsescu, singurul care ar fi putut face opoziţie eficientă a pactizat cu adversarul, obosit după opt ani de lupte crunte, plin de cicatrici în urma războiului cu sistemul, sătul să joace rolul eroului, care-şi dă singur foc la valiză.

Preşedintele pare să-şi fi atins ţintele pe care le-a avut când a venit la Cotroceni aşa că, o vreme se poate uita relaxat şi de departe la ceea ce se întâmplă în arenă, băgând zâzanie din când în când între cele două partide care-şi împart guvernarea. Pe termen nu prea lung urmăreşte destrămarea USL şi asigurarea unui culoar politic pentru Elena Udrea, cea care a ratat şefia PDL, deşi a fost susţinută puternic de Traian Băsescu. Preşedintele îşi doreşte probabil şi să iasă onorabil din funcţie, mai ales după felul ridicol în care s-a despărţit public de PDL. De aceea ar putea fi tentat să candideze pentru un post de demnitar internaţional, cum este cel de secretar general al NATO. În răspunsul public dat scenariilor legate de o eventuală candidatură pentru conducerea Alianţei Nord Atlantice, Traian Băsescu nu a spus că nu vrea să candideze, ci doar că nu a primit nicio ofertă din partea instituţiilor autohtone. Ar avea susţinerea americanilor pe care i-a convins de mai multe ori de abilităţile sale geostrategice, deşi în acelaşi timp, Traian Băsescu are şi unele vulnerabilităţi personale, care ar putea să-i pună sub semnul întrebării dorinţa, dacă nu le remediază în timp util.

O funcţie atât de importantă din punct de vedere militar şi simbolic ar putea fi oferită României, drept recompensă pentru loialitatea şi ajutorul dat în războaiele din Irak şi Afganistan, dar candidatul trebuie să aibă susţinerea guvernului ţării care-l propune. Cei 12 secretari generali NATO de până acum au fost recrutaţi mai ales dintre miniştrii de externe şi cei ai apărării, fiindcă ei trebuie să fie înainte de toate diplomaţi şi buni