Al zecelea jucător al lumii vorbeşte despre cît de mult a evoluat în ultimele sezoane, dar şi despre cît de greu este să-ţi păstrezi poziţia în top.

"Can I open it?". Un sul de hîrtie legat cu panglică mov se desface într-un tablou rudimentar pe care se regăsesc trei imagini din 2005. Janko Tipsarevici jucînd la Bucureşti. Pierzînd în primul tur la Mariano Puerta, pe atunci el însuşi locul 10 mondial.

Priveşte uşor intrigat. "Am fost aici? Nu-mi aminteam". Nu e un Janko diferit din punct de vedere fizic, doar un cercel stingher apare în buza de jos pentru a contrasta cu look-ul de acum.

- Chiar dacă nu-ţi aminteşti, hai să începem discuţia din acest punct. Cum era Janko în 2005?

- A fost acum multă vreme. Tot ce pot să spun e că acum sînt mai structurat, mai matur. Am o idee mult mai clară asupra a ceea ce vreau să fac pe teren.

Vorbeşte rar, parcă e în căutarea cuvintelor care să-i exprime cel mai bine gîndurile într-o limbă care nu este a lui. Oare a şi pierdut ceva în acest timp, un fir de candoare, un pic din nebunia tinereţii? Nu crede asta. "Pe atunci nu ştiam ce vreau să fiu. Am impresia că doar am acumulat, am îmbunătăţit". Descrie în aceeaşi vorbire lentă, puţin studiată, felul în care s-a maturizat ceva mai greu, mai ales din punctul de vedere mental. "Mai bine mai tîrziu decît niciodată". Pe la 14-15 ani, era plin de apucături rele, avea accese de nebunie pe teren. Acum s-a stilat.

Ataşat emoţional de Serbia

Totul pentru el e progres, evoluţie. Are o echipă alături de el, antrenor, preparator fizic, fizioterapeut. "Asta te ajută să fii mai bun", spune Tipsarevici. "Am realizat că trebuie să am grijă de corpul meu. Iau tenisul mult mai în serios şi pentru că îmi permit. La început nu aveam confortul financiar de acum".

În 8 ani, a făcut un salt de 112 locuri, dar mai dificil i se pare să-şi păstreze poziţia de