Mari duhovnici ai Clujului

"Pâinea lui Dumnezeu"

Preasfinţitul Părinte Vasile Someşanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, este unul dintre cei mai blânzi, calzi şi iubiţi ierarhi ortodocşi. Şi-a dedicat întreaga viaţă dragostei de Dumnezeu şi de semeni. Iar aceasta se simte, şi doar dacă îi stai în preajmă, fără să rostească un cuvânt. Este smerit în toate, lipsit de podoa­bele bogate pe care le vedem de obicei la episcopii noştri, fără gesturi emfatice, fără morgă. Dacă nu ar avea la gât engolpionul cu Maica Domnului şi Pruncul, ai crede că e unul dintre acei preoţi de ţară, despre care credincioşii spun că sunt ca "pâinea lui Dum­nezeu". Născut pe 30 decembrie 1948, în cartierul Mănăştur, din Cluj-Napoca, într-o familie de muncitori, a primit credinţa nu ca moştenire, ci ca revelaţie. Avea 18 ani şi era deja şi el lucrător, urmând un liceu la seral, pentru a nu fi povară părinţilor săi, când l-a cunoscut pe Dumnezeu. De atunci, a urmat calea Bisericii neabătut. Şi tot de atunci a lucrat permanent pentru alinarea suferinţei celor din jurul său. PS Vasile So­meşanul spune că durerea era prezentă con­tinuu în mediul muncitoresc şi că asta l-a determinat să încerce să devină tămăduitor. A vrut să urmeze Facultatea de Medicină, dar nu a reuşit. A avut însă şansa de a face Teo­logia, la Sibiu. Şi astfel, vindecă astăzi deo­potrivă suflete şi trupuri, fiind implicat, de peste două decenii, în coordonarea proiectelor social-medicale ale Arhi­episcopiei Clujului. În Săptămâna Luminată din acest an, preasfinţia sa va da în folosinţă primul Centru de îngrijiri paliative pentru bolnavii de cancer, al Bi­sericii din Cluj. Crede că de suferinţă nu trebuie să te fereşti, pentru că are rost mântuitor, dar şi că e necesar să ţi-o poţi purta cu demnitate. Atunci când nu o poate curma prin rugăciunile şi faptele sale, măcar o fac