Nimeni nu crede că Steaua mai poate pierde titlul. Avînd un avans de 15 puncte, ea a scăpat în cîștigătoare, ba încă într-una detașată, care a subordonat ediția în curs a Ligii 1 repede și definitiv. Cu toate astea, în loc să fie liniște la echipă și în jurul acesteia, domnește tensiunea, e încordare. Pe cer se adună nori plumburii și furtuna riscă să izbucnească în orice clipă. Scuzați banalitatea, furtuna plutește în aer.
Mișcarea care a încărcat și mai tare atmosfera a fost cooptarea în stafful roș-albaștrilor a ex-impresarului Daniel Stanciu, prieten cu frații Becali și, pe de altă parte, identificat ca dușman de Reghecampf și de Mihai Stoica. Ei au avertizat că nu vor colabora sub nici o formă cu noul favorit al patronului, indiferent dacă i se va încredința acestuia postul de director sportiv sau numai de scouter. Refuzul lor nu pare negociabil, ci de neclintit.
Ca unul care îl cunoaște și-l prețuiește pe Stanciu, estimez că poate fi util oricărui club.
E priceput și descurcăreț. În Ghencea nimerește însă într-o conjunctură complicată, ba chiar ostilă socotind adversitatea fățișă a antrenorului și a managerului general. Ca atare, se poate spune că patronul s-a pripit cînd l-a promovat pe Stanciu împotriva voinței celor doi, oficiali ale căror contribuții la crearea și dezvoltarea actualului lider al fotbalului nostru, diferite ca pondere, se situează în afara oricărui dubiu. Înainte de a fi al altora, triumful Stelei le aparține lor.
De presupus însă, convingere personală, că Gigi Becali a făcut-o intenționat, expres, asta din dorința de a le reaminti lui Reghe și lui MM, acestora și tuturor, cine dictează, cine are pîinea și cuțitul. Mai viclean decît își imaginează mulți, latifundiarul nu știe ce înseamnă în latină divide et impera, dar a învățat, ca absolvent al școlii vieții cu notă maximă, că nu strică să dezbini pentru a c
