Asociaţia Magistraţilor din România îi cere preşedintelui Traian Băsescu revocarea decretului de numire a lui Daniel Morar la Curtea Constituţională, acuzându-l de “eşecuri profesionale şi abuzuri grave, precum şi de necunoaşterea normelor juridice internaţionale şi a Constituţiei”. Înainte ca specialiştii să dea un răspuns A.M.R., abordarea problemei de către această asociaţie, al cărei preşedinte de onoare este judecătorul Viorica Costiniu, este realmente penibilă. Şi ar trebui să fie jenantă pentru doamna Costiniu, mai cu seamă. Apoi, pentru A.M.R. Şi, nu în ultimul rând, pentru magistraţii care sunt reprezentaţi de această asociaţie profesională.
În primul rând, acţiunea aceasta a A.M.R. are iz de răzbunare personală venită din partea doamnei Viorica Costiniu – soţia domnului Florin Costiniu, fost judecător al Înaltei Curţi, proaspăt condamnat la detenţie, cu suspendare, pentru corupţie, în afacerea “reţeaua Voicu”. În această situaţie, doamna Costiniu nu numai că nu era în măsură să abordeze subiectul – dat fiind că ancheta a fost declanşată de D.N.A. în 2010, deci în mandatul lui Daniel Morar –, dar poate ar fi fost de bun-simţ să-şi prezinte demisia din magistratură chiar în ziua în care soţul său primea sentinţa definitivă şi irevocabilă. Nu a făcut-o şi, cu siguranţă, nu o va face. Nu contează că, la fiecare sentinţă pe care o va da într-un dosar penal instrumentat de D.N.A. va crea suspiciuni. Nici că, prin rămânerea sa în sistem, concomitent cu refuzul de a se delimita oficial de afacerile penale ale soţului său, pune o pată pe imaginea Justiţiei şi-i mai smulge o bucată de credibilitate.
În al doilea rând, abordând problema numirii lui Daniel Morar la C.C.R., A.M.R. dovedeşte că e vizibil partizană. Nu am auzit vreo luare de poziţie a asociaţiei în cazul doamnei Mona Pivniceru. Nici când a fost promovată la C.C.R., nici când a
