39 de ani au trecut de la punerea pietrei de temelie şi până la finalizarea vastului proiect arhitectonic ce a însemnat Castelul Peleş din Sinaia. Lucrările, coordonate de suveran, au mobilizat arhitecţi şi decoratori însemnaţi ai vremii

Iubitori de poveşti, românii atribuie şi locului pe care s-a ridicat Peleşul o legendă. Aceasta spune că regele a înnoptat în această zonă, la mănăstirea din Podul Neagului, iar peisajul sălbatic l-a fermecat hotărând să construiască aici o casă de vacanţă pentru familie.

Este cert că Peleşul a fost construit în afara perimetrului comunei Podul Neagului, o localitate cu o suprafaţă de numai 24 de km în anul 1874, an în care, din iniţiativa suveranului, comuna primeşte numele de Sinaia.

Între anii 1873 şi 1875 a fost edificată fundaţia castelului Peleş, iar ceremonia de punere a pietrei de temelie a reşedinţei a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875.

Tot o legendă de atunci vorbeşte despre plăcile de aur, din care regele Carol I ar fi finanţat construcţia castelului. În 1875, la deschiderea lucrărilor de construcţie de la Peleş, în timpul săpăturilor pentru instalaţia de apă care urma să deservească Mănăstirea Sinaia, lucrătorii ar fi găsit peste 100 de plăci din aur inscripţionate într-o limbă necunoscută, dar şi mai multe obiecte şi monede de tip Maia şi Sarmis, confecţionate din acelaşi metal. Guvernul procarlist condus de Lascăr Catargi ar fi donat veritabila comoară regelui Carol.

Acesta, realizând valoarea istorică a materialelor ar fi dispus realizarea unor copii ale plăcuţelor făcute din plumb, cele originale fiind vândute. Operaţiunea s-a desfăşurat în mare secret sub supravegherea jandarmeriei şi administraţiei locale din vremea aceea. Adepţii teoriei dau ca sigur faptul că din banii obţinuţi, regele a finalizat construcţia castelului Peleş. Legenda privitoare la misteriosul t