Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din Polonia
Când vorbim de "modelul polonez", cei mai entuziaşti numindu-l "miracolul polonez", unul dintre primele lucruri la care ne gândim este agricultura. Aproximativ egală în suprafaţă cu ţara noastră, dar cu o populaţie aproape dublă (37 de milioane), Polonia a avut şansa istorică şi "tăria de caracter" de a rezista presiunilor sovietice din anii '50 şi de a-şi menţine proprietatea privată asupra pământului, cu excepţia unor regiuni din centru şi nord-vest, unde au fost înfiinţate aşa numitele holdinguri agricole de stat. După cumplita rană a dispariţiei ca stat, între 1939-1945, când a fost împărţită la masa verde de tiranii Stalin şi Hitler, fosta noastră vecină de la nord a impus respect chiar şi celor mai cumpliţi duşmani. Cine ar fi îndrăznit să impună cu forţa colectivizarea micilor gospodării ţărăneşti, într-o ţară eroică, în care bravii cavalerişti au ieşit, în tragica toamnă a anului 1939, călare şi cu săbiile în vânt, în calea tancurilor germane? Având făţiş sprijinul Bisericii, al Academiei, al Institutului de Economie Agrară, al intelectualilor şi artiştilor, practic, al întregii societăţi, ţăranii polonezi au respins colectivizarea socialistă şi au rămas stăpâni pe gospodăriile lor de subzistenţă şi semisubzistenţă. Astăzi, ţara culege roadele acestei înţelepte politici. În primăvara târzie a acestui an, am avut şansa de a fi primit, în cadrul unui proiect de deschidere internaţională al revistei noastre, de ministrul Agriculturii de la Varşovia, Stanislaw Kalemba, un intelectual cu studii la Poznan, agronom cu state vechi şi un admirabil povestitor. Deşi, conform uzanţelor, am avut la dispoziţie doar 30 de minute pentru interviul programat, în cele din urmă, domnul ministru ne-a încântat cu relatările domniei sale, mai bine de o oră şi jumătate, motivaţia fiind expusă astfel:
