Cînd am auzit, acum cîteva săptămîni, declarațiile lui Hașotti despre faptul că Remus Cernea a îndrăznit să aducă în discuție măcar problema parteneriatului civil între persoanele de același sex, mi s-a părut cumva în neregulă, din două motive: unu, pentru că e o problemă de drepturi și simt că, într-un stat care se vrea democratic, homosexualii au dreptul la avea o dezbatere publică pe tema asta; și doi, pentru că probabil le-a rănit sentimentele oamenilor ăstora, ei fiind oricum mai sensibili din fire.

Așa că am încercat să aflu ce părere are comunitatea gay din România despre Hașotti, să vedem dacă lui îi convine să-l vorbească oamenii de rău fără să-l cunoască. Am vrut să încep acest demers de la asociația Accept, dar în timp ce mă tot amînau cu întîlnirile, mi-am dat seama că n-am nevoie de ei și că mai degrabă aș vrea să aud ce are de zis poporul homosexual de rînd în privința asta. Așa că am început prin a-mi contacta toți amicii și cunoscuții homosexuali. Adică l-am sunat pe om și l-am întrebat sincer: ce se aude pe la voi cu toată treaba asta? Mi-a spus că într-adevăr, în comunitate, sînt cupluri de oameni care și-ar dori o formă legală prin care să-și poată valida relația. De ce? Fiindcă sînt oameni care au avut relații cu un singur bărbat mai lungi decît media căsniciilor lui Moculescu, deci ei de ce n-ar avea dreptul să-și complice viața romantică implicînd și statul? Despre Hașotti, cu tot political correctness-ul, mi-a spus că îl vede doar ca pe un alt om care are dreptul la o opinie.

Am decis să mă adîncesc și mai mult în comunitate, așa că am mers în clubul Purple să fac, pe cît posibil, un vox populi. Nu știu dacă ați fost vreodată într-un club gay, dar e straniu că, în ciuda numărului mare de bărbați care dau energic din fund, miroase mult mai puțin a testicule transpirate decît, să zicem, în Club A marți seara sau în orice altă du