Fiecare veteran al celui de al doilea război mondial are povestea lui mai mult sau mai puţin spectaculoasă, însă toţi au un numitor comun: oroarea războiului. Supravieţuitorii celui de al doilea război mondial îşi amintesc cu lacrimi în ochi drama prin care au trecut.

Unii dintre soldaţii din al doilea război mondial au fost luaţi pe front din băncile şcolii, alţii au fost luaţi prizonieri în Siberia, iar civilii s-au refugiat din faţa trupelor inamice.

De la generali şi colonei cu piepturile pline de decoraţii şi care îşi poartă cu mândrie şi demnitate uniformele militare chiar la cei 80-90 de ani ai lor şi până la locotenenţi, plutonieri sau simpli soldaţi, toţi au trăit adevărate file de istorie şi au fost marcaţi într-un fel sau altul de drama celui de al doilea război mondial. Unii dintre ei au fost elevi de liceu când au fost luaţi în război, alţii au ajuns până în Rusia, iar alţii au fost luaţi prizonieri în Siberia şi au mâncat cureaua de la pantaloni de foame. Nu doar militarii au amintiri dureoase din război, ci şi femeile care au rămas acasă şi au fost obligate să fugă din faţa trupelor inamice şi să se refugieze.

Ioan Draja din Turda s-a născut în 16 septembrie 1924 şi este unul dintre puţinii veterani de război care mai sunt în viaţă. Nu are pieptul plin de decoraţii şi nici nu a luptat mulţi ani pe front, dar războiul l-a marcat pe viaţă, mai ales că a fost proaspăt ieşit din adolescenţă când a fost chemat să îşi apere ţara. Ioan Draja povesteşte cu lacrimi în ochi despre perioada războiului. „Am primit ordinul de chemare în armată când eram în ultima clasă de liceu, în 15 iulie 1944. Pentru că eram în ultimul an de liceu, înainte de toamnă am fost chemat la armată şi în 23 august ungurii au intrat şi au ocupat Turda. Atunci noi am intrat în război, am ajuns până la Aiud cu ungurii şi de acolo i-am împrejmuit şi am mers p