Pentru indivizi atât de versatili şi de adaptabili la schimbările de regim şi de anturaj, închisoarea nu pare a fi mai mult decât pauza dintre două oportunităţi de carieră.

Fostul senator PSD Cătălin Voicu a fost condamnat la şapte ani de închisoare. Hotărârea judecătorilor era, întrucâtva, previzibilă, în condiţiile în care, în urmă cu un an, parlamentarul fusese condamnat să execute o pedeapsă de cinci ani de închisoare.

Motivul pentru care reprezentantul partidului trandafiriu a fost trimis în judecată este de asemenea cunoscut. În calitate de senator, Cătălin Voicu ar fi pretins şi ar fi primit de la Costel Căşuneanu şi Marius Locic mai multe sute de mii de euro pentru a interveni pe lângă judecătorii ÎCCJ astfel încât magistraţii să dea hotărâri favorabile intereselor celor doi afacerişti.

Avem, s-ar spune, un caz clasic de corupţie. Mediul de afaceri „unge” bine mediul politic, iar mediul politic îşi vâră coada în mersul justiţiei în aşa fel încât dreptatea să fie şi de partea mediului de afaceri şi de partea politicului. E simplu şi clar: o mână o murdăreşte pe alta şi ambele pătează în chip convenabil obrazul.

Privind chipul rotofei al lui Cătălin Voicu, observându-i corpolenţa revărsată pe micul ecran, luând aminte la gesturile şi vorbele persoanei, îţi vine greu să îţi imaginezi că omul acesta, de o evidenţă trupească atât de bătătoare la ochi, a fost cândva un militar suplu, un individ educat să creadă că onoarea trebuie să fie mai lucioasă decât pantofii îndelung şlefuiţi.

În 1986, pe când Cătălin Voicu absolvea şcoala militară de la Sibiu, cariera în armată era mai mult decât o opţiune, era o oportunitate. Masa, casa şi banii veneau de la stat, uniforma învelea fiinţa şi apăra obrazul, iar stima şi mândria rimau cu România.

Orice om trecut prin armată a înţeles, într-un fel sau altul, cum funcţionează un sist