Cele mai comune sfaturi pentru a combate obezitatea, dieta şi exerciţiile fizice, au fost ineficiente de-a lungul timpului tocmai pentru că s-au bazat pe nişte preconcepţii referitoare la modul în care ne îngrăşăm.
Gary Taubes a scris un eseu care a fost publicat în British Medical Journal. Acesta susţine că genetica joacă un rol foarte important în menţinerea greutăţii, iar persoanele obeze nu sunt mai indisciplinate decât persoanele zvelte. Soluţa este eliminarea factorilor care declanşează depozitul de grăsime, potrivit BusinessInsider.
Taubes spune că sursa bolilor şi a obezităţii este reprezentată de carbohidraţi, nu de grăsime. Mai mult, ipoteza “balansului energiei” este considerate o tautologie de Taubes. Oamenii mănâncă prea mult şi, astfel, devin obezi, dar oamenii obezi au nevoie de mai multe caloriii pentru a-şi susţine greutatea, deci oamenii obezi mănâncă prea mult pentru că sunt obezi.
Taubes precizează că o teorie alternativă, propusă de cercetători germani şi austrieci la începutul secolului XX,poate explica mai bine cum corpurile noastre reţin şi depozitează grăsimea şi de ce unii oameni se ingraşă mai mult decât alţii.
Wilhelm Falta şi Gustav Von Bergmann au fost primii care au spus că factorii biologici determină cât de mult ne îngrăşăm, nu doar ce mâncăm. Obezitatea, în viziunea lor, este un “dezechilibru hormonal”.
Această teorie a fost neglijată de nutriţioniştii secolului XXI.
Nivelul de insulină înseamnă mai mult zahăr care se transformă în grăsime. “Când insulina a fost injectată atât în câini cu diabet, cât şi în oameni prin anii ’20, aceştia începea să crească în greutate”, explică Taubes.
