Trăim vremuri ale căror urmări asupra fiinţei naţionale, inclusiv la nivelul unităţii Statului Român, greu vor mai putea fi îndreptate de urmaşi… Şi este condamnabil că trăim aceste vremuri în nepăsare. Ne agităm pe forumuri, dar nu iesim în piaţa publică! Ne ascundem sub eticheta patriotismului a fel şi fel de apeluri virtuale la unirea cu Basarabia, dar nu veghem la dezunirea, la sfărâmarea care se pregăteşte în interiorul ţării-mamă!
Da, refacerea României Mari trebuie să fie în conştiinţa fiecăruia! Dar nu trebuie să alergăm după un ideal trecând în grabă pe lângă procesul de fărâmiţarea pe care vor să-l producă alogenii şi veneticii aici! Căci, oare care patrie-mamă îşi va mai aduce fiica acasă, dacă noi ne lăsăm aici pradă trădărilor veneticilor?
Trăim vremuri în care nepăsarea, cel mai adesea, şi risipirea energiei protestelor noastre (care, când se produc, irump doar spre anumite direcţii!), vor contura, inclusiv juridic, un ţarc în care, când ne vom fi trezit şi vom voi a transforma nepăsarea în elan, ne vom găsi cu adevărat neputincioşi.
Şi avem dovezi ale acţiunilor de timorare la tot pasul! Ţiganii au tras sforile, ajutaţi şi de mâna otrăvită a politichiei maghiare, dar şi de neghiobia unor academicieni români, care au permis reinterpretarea termenului ţigan în DEX ca având semnificaţie peiorativă!, pentru a impune defnirea lor ca „romi”. Pentru a ne costrânge pe noi, cei majoritari, şi doar deocamdată sub ameninţarea unor amenzi uriaşe dinspre consiliul anti-discriminare, să nu mai rostim cuvântul „ţigan”. Amenzi care te înfricoşează doar dacă iei aminte la cuantumul lor şi care vor fi urmate, dacă nu punem acum lucrurile la punct, de incriminări penale ale vocabularului limbii române!
Trăim vremuri în care chiar unii „lideri” ai ţiganilor se revoltă împotriva confraţilor lor care, din poziţii oficiale, folose