Domnule ministru al Culturii Daniel Barbu, am citit răspunsul la scrisoarea care v-a fost adresată de Asociaţia Alburnus Maior, prin care vi se solicita semnătura necesară pentru includerea localităţii Roşia Montană pe lista tentativă a UNESCO. După lecturarea răspunsului am rămas cu gustul amar al dezamăgirii. Cinism, laşitate şi ipocrizie sunt doar trei dintre calificativele care pot fi uşor atribuite acestui răspuns.
Când am aflat că lobby-iştii RMGC v-au bătut la uşă, iar uşa li s-a deschis, nu m-am mirat. Toţi predecesorii d-voastră au fost asaltaţi de avocaţii interesaţi ai companiei care intenţionează să exploateze aurul de la Roşia Montană. Aşteptam (şi aştept în continuare) ziua în care un ministru le va mulţumi frumos şi-i va pofti apoi pe uşă afară. Nu trebuie să fiţi trist: nu sunteţi primul pe lista miniştrilor români ai Culturii care nu au avut curajul asumării unui astfel de gest. Nu curajul, ci laşitatea şi acceptarea compromisurilor jalnice sunt elementele definitorii ale guvernanţii români (foşti şi actuali). Din acest punct de vedere, nu vă deosebiţi cu nimic faţă de cei mai mulţi care au ocupat aceeaşi funcţie înaintea d-voastră.
Prin răspunsul făcut public pe site-ul Ministerului Culturii vă înscrieţi însă în lista scurtă a celor care nu doar că nu au luat atitudine faţă de minciunile publicitare ale RMGC, ci au devenit, la rândul lor, goarne de propagare a lor. Pentru că răspunsul oficial, în ansamblu, se rezumă să repete aceleaşi „argumente” pe care le-am auzit şi la prezentările făcute de purtătorii de cuvânt ai companiei. Pe aceşti purtători de cuvânt îi pot înţelege: o fac fie în calitate de angajaţi ai RMGC, fie în calitate de angajaţi ai unor firme (de publicitate, PR, lobby, consultanţă etc.) aflate sub contract cu RMGC. D-voastră?
De când s-a pus problema salvării patrimoniului cultural de la Roşia Montană şi al valo
