În toamna anului 1986, am primit prin Ambasada S.U.A. din Bucureşti, odată cu o diplomă de onoare din partea guvernului american pentru activitatea mea de promovare a literaturii americane în România, o invitaţie guvernamentală pentru o vizită de două luni în Statele Unite, menită să mă familiarizeze cu viaţa, cultura, mentalitatea, peisagistica americană.

Fusesem invitată de USIA – (United States Information Agency) – Departamentul Educaţional şi Cultural, şi urma să mă prezint la Washington, la o instituţie numită Visitor Program Service – VSP, care îmi organiza programul celor două luni. Ca şi la prima vizită din Anglia, de la British Council, şi aici am fost anunţată că, întrucât cunosc limba, nu voi avea însoţitor. Urma să vizitez o serie de mari oraşe americane, centre culturale şi turistice; mi se aranjaseră numeroase întâlniri cu universitari (profesori de literatură) americani, scriitori, editori, precum şi vizite în familii obişnuite (voluntari în slujba VSP) pentru a cunoaşte viaţa cotidiană americană. Mi s-a înmânat un program de vreo 60 de pagini, în care erau înscrise, pe zile şi pe ore, activităţile mele din fiecare oraş, hotelurile şi numele hotelierilor unde aveam să mă cazez, numele şi adresele familiilor din oraşele respective care se oferiseră să mă invite, orarele exacte ale trenurilor şi avioanelor cu care aveam să mă deplasez de la un oraş la altul, orele de sosire în fiecare oraş, mijloacele de transport etc. Mi s-a mai înmânat un teanc gros de cecuri de călătorie, dat fiind că urma să-mi plătesc singură camerele de hotel (fiecare având tarife diferite). La sosire, mă aştepta la recepţia fiecărui hotel programul detaliat şi întâlnirile pe care urma să le am în oraşul respectiv.

Timp de două luni, totul a funcţionat perfect, fără nici o fisură, ca un ceasornic elveţian; cu excepţia persoanei mele, care nu-i construită din mecan