Religie și știință
de Bertrand Russell, Ed. Herald, 2012
Al treilea conte Russell, Betrand Arthur William Russel, s-a născut într-o familie aristocrată și s-a făcut remarcat prin studiile sale filozofice și matematice, precum și prin extraordinara sa capacitate de muncă și de a protesta în viața publică. Împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead a scris lucrarea fundamentală „Principia Mathematica“ (1910-1913) și s-a făcut remarcat prin studiile sale dedicate logicii. Pe scurt, adevărurile matematicii se obțin fiindcă, în final, sunt consecințe deductive ale legilor logicii. Spre deosebire de Whitehead, care era credincios și a scris o carte despre religie („Religia în formare“), în care vorbește despre un Dumnezeu participativ la suferința umană, dar limitat în puterile sale, Russell era agnostic, deși unii ar spune că ateu sună mai corect. Între cărțile sale de popularizare, prin care și-a câștigat o faimă, dar și adepți numeroși, se numără și „Religie și știință“, publicată în 1935. Cartea a dobândit o notorietate instantanee și a fost retipărită în Anglia de 24 de ori, ceea ce spune mult despre succesul acesteia. Russell procedează ca un logician, om de știință și expune în tipare clare concepția sa despre teoria conflictului, care stă la baza relației dintre știință și religie. Pentru gânditorul britanic, religia și știința se află într-un război, fiecare cu teritoriul său și cu armele (și armatele) sale, în care știința nu are cum să piardă. Însă lupta împotriva religiei, care se face vinovată, în opinia lui Russell, de secole de oprimare, superstiție indusă și ură între diferite credințe, se duce în fiecare generație și nu are final. Doar răgazuri în care taberele își ajustează pozițiile și își reînarmează loialii. Spre deosebire de adepții unei toleranțe între principiile științei și dogmele religioase, ai unei întrepătrunderi mai
