Lanţul slăbiciunilor a pricinuit răni urâte pe gleznele sănătăţii şi pe gâtul bugetului de pensii şi asigurări sociale.

După ce s-a văzut cu preşedintele Consiliului European, Traian Băsescu a spus că România trebuie scoasă de pe lista neagră a statelor cu probleme fiscale. „Nu trebuie să stăm cu mâna întinsă pentru plata pensiilor şi salariilor,” spunea preşedintele României care trăgea astfel de lanţ leul adormit în subteranele economiei şi pe tigrii de carton ai guvernului.

Preşedintele a făcut mereu gafe când s-a uitat în salariile românilor. A supraapreciat bugetul, a ratat criza, nu a înţeles mecanismele fiscale, s-a făcut coada de topor a guvernului când a fost să anunţe mari tăieri de sporuri, indemnizaţii şi salarii, după ce respinsese mândru negocierea unor împrumuri de la Fondul Monetar Internaţional pentru echilibrarea bugetului şi plata salariilor, pe scurt a fost mereu inadecvat. Şi de astă dată, e posibil ca el să fi dat crezare celor care spun că lucrurile s-au mai liniştit în economie (ceea ce e adevărat, s-au liniştit, unele chiar definitiv). Sau poate că a deschis această discuţie tocmai pentru că banii sunt oasele de legătură mai fragile între siamezii la guvernare. Nişte siamezi care încep să fie tot mai diferiţi.

Declaraţia preşedintelui României a redeschis lupta de clasă şi interese printre membrii coaliţiei la guvernare. Stând mereu cu urechea la pământ să audă ce mai vrea electoratul, Victor Ponta a înţeles de ce zăngăne lanţul slăbiciunilor şi a reluat, spre neplăcerea partenerilor liberali, discuţia despre impozitarea suplimentară a salariilor mai mari de o mie de euro. Corectând respectuos tonul optimist al preşedintelui, premierul a susţinut că ar trebui impozitate şi pensiile peste această limită, semn că, în afară de bune intenţii, ar mai trebui şi bani iar dacă nu mai stăm cu mâna întinsă, trebuie s-o