Fidelă memoriei lui Nicolae

F

Covaci, şi Pogorilovschi) documente prietenia Covaci, Labiş, curând

Nichita Nichita Stela o dintre Stănescu carte Stănescu Covaci

referitoare a de soţul publicat amintiri (Destinul

(născută

ei, şi Aurel

Aurel

de

la

şi

unei prietenii, 1956-1983, Casa de

Cultură „I.L.Caragiale” a municipiului

Ploieşti), după alte trei consacrate

celui dintâi dintre cei trei prieteni. Am

comentat eu însumi una din cărţi cu

un an în urmă.

Amintirile sunt emoţionante, cu multe

lucruri puţin sau deloc cunoscute. Se perindă

în paginile lor numeroşi scriitori, prinşi cu

delicateţe de autoare ca într-un insectar.

Cele mai revelatoare îl privesc pe Aurel

Covaci, traducător excepţional din mai

multe limbi, şi nu de opere de toată mâna,

despre care, din păcate, astăzi nu se mai

vorbeşte. A fost urmărit, anchetat şi arestat

în 1958. N-a putut publica o vreme după

eliberare. O uitare nedreaptă s-a aşternut

în anii din urmă asupra operei lui. În ce

priveşte documentele, ele au fost transcrise

din dosarele aflate în Arhiva CNSAS. În

partea finală a cărţii, Stela Covaci a republicat

câteva poezii ale lui Nichita Stănescu rămase

în posesia ei şi un album de fotografii şi

acte de familie.

Am citit destule dosare de Securitate

(nu mai departe decât în numărul trecut

al României literare Ioana Diaconescu

ne-a oferit câteva mostre!) ca să pot face

în însemnările de faţă două-trei aprecieri

cu caracter general în privinţa lor.

Ştiam mai demult, încă de la Cartea

albă a Securităţii întocmită de Mihai Pelin,

că scriitorii s-au numărat printre „favoriţii”

instituţiei cu pricina. Şi nu doar cei ca