Contribuţii la propagandă. Aflat în închisoare după atacul eşuat asupra cazărmii Moncada, Castro îi scria în 1954 unei tovarăşe revoluţionare: „Nu avem voie să neglijăm nici o clipă propaganda, pentru că ea este sufletul întregii lupte” (apud Volker Sierka, 2011, Fidel Castro. O biografie, Publica, p. 54) ceea ce a şi făcut în toată activitatea lui politică ulterioară.

Acţiuni şi gesturi publice. Un prim spectacol mediatic a fost oferit de Castro presei americane cu ocazia vizitei sale din aprilie 1959 la New York (delegaţie foarte numeroasă, discurs în Central Park, relaţionare strânsă cu presa). A urmat un al doilea spectacol, şi mai puternic din punct de vedere propagandistic, în septembrie 1960 cu ocazia Adunării generale a ONU: s-a cazat ostentativ la un hotel din cartierul negrilor Harlem, unde i-a primit pe liderul radical Malcom X (1925-1965), pe premierul indian Pandit Jawaharlal Nehru (1889-1964), pe preşedintele egiptean Nasser, pentru a se îmbrăţişa apoi, îmbrăcat fiind tot în uniforma sa verde-măsliniu, în faţa Adunării generale a ONU cu liderul sovietic Nikita Hrusciov. Încercările de export a revoluţiei castriste în Lumea a Treia prin misiunile importantelor contingente militare cubaneze în Africa (suportate cu greu de economia cubaneză şi cu numeroase victime), împreună cu implicările politice internaţionaliste ale lui Castro în cadrul Mişcării de nealiniere din anii 70 au contribuit la întărirea conştiinţei naţionale, la gratificarea mândriei cubaneze, precum şi la consolidarea moralului combativ şi revoluţionar al cubanezilor (Skierka, 2011, p. 345).

Retorică - stil şi conţinut. Fidel Catro a fost unul din cei mai redutabili oratori, talentul său de a se adresa maselor constituind una din principalele sale arme de propagandă prin care şi-a sedus concetăţenii, şi nu numai, timp de mai multe decenii. Fiind capabil să vorbească ore în