O viză Schengen, odată acordată, poate fi cu mare ușurință anulată
Spre deosebire de restul blocului comunist, cetățenii fostei Iugoslavii au putut întotdeauna călători și lucra în țările Europei occidentale înainte de 1989. Restricțiile au fost introduse abia după izbucnirea războaielor din Croația și Bosnia, în 1991. Ridicarea restricțiilor, în 2009, nu a însemnat decît revenirea la o stare de fapt anterioară, după două decenii de întrerupere.
Mai mult, faptul că o majoritate a croaților și sîrbilor din Bosnia posedă pașapoarte croate sau sîrbești îi face și pe acei bosniaci să profite de aceleași facilități de care se bucură croații și sîrbii, croații intrând de altfel anul acesta în Uniunea Europeană.
In practică, intervenția sau lobbyingul unei țări membre pot duce la acordarea de facilitați în chestiunea vizei cetățenilor unei țări ne-europene. Astfel, Spania a obținut, după intrarea sa în Uniunea Europeană, ca cetățenii majorității țărilor sud-americane, foste colonii spaniole, să poată călători fără viză în Uniunea Europeană, mai puțin astăzi în țările care nu fac parte din spațiul Schengen, dar care în practică aplică aceleași reguli.
Spania a invocat legăturile istorice și culturale cu țările Americii de Sud, obținînd ridicarea obligativității vizei pentru cetățenii acestora, ceea ce teoretic și România putea face în cazul Moldovei.
Moldovenii, ca și ucrainenii și rușii, au nevoie de o viză de tip Schengen pentru a călători în Europa și de vize separate pentru Anglia sau Irlanda, care, precum România, Bulgaria și Ciprul nu fac parte din Schengen.
Ucrainenii, însă, spre deosebire de moldoveni, beneficiază de facilități în obținerea unei vize Schengen, ceea ce a fost făcut posibil de relativa stabilitate și de importanța strategică a țării lor, două lucruri care nu pot fi invocate în cazu
