Mulţi psihologi vor fi de asemenea de acord că introvertiţii şi extravertiţii muncesc diferit. Extravertiţii tind să se repeadă asupra sarcinilor. Ei iau decizii rapide (adesea pripite) şi se simt confortabil când fac mai multe lucruri deodată şi când îşi asumă riscuri. Ei savurează „fiorul alergării după pradă“ pentru a obţine recompense precum banii sau statutul. De cele mai multe ori, introvertiţii lucrează mai lent şi mai chibzuit. Le place să se concentreze pe fiecare sarcină în parte şi au o extraordinară putere de concentrare. Sunt relativ imuni la farmecele bogăţiei şi renumelui.

Totodată, personalităţile noastre dau formă comportamentului nostru social. Extravertiţii sunt cei care vor însufleţi petrecerile şi vor râde neîngrădit la glume. Au tendinţa să fie asertivi,dominanţi şi manifestă o mare nevoie de companie. Extravertiţii gândesc cu voce tare şi îşi exprimă părerile pe loc; preferă să vorbească în loc să asculte şi sunt rare momentele în care nu-şi găsesc cuvintele, iar, din când în când, le ies pe gură vorbe pe care nu aveau intenţia de a le spune vreodată. Nu au nicio problemă cu situaţiile conflictuale, dar nu le place singurătatea.

Introvertiţii, în schimb, pot avea abilităţi sociale puternice, petrecerile şi întâlnirile de afaceri putându-le face plăcere, dar, după o vreme, îşi vor dori să se afle acasă, în pijamale. Preferă să-şi dedice energia socială prietenilor apropiaţi, colegilor şi familiei. Ascultă mai mult decât vorbesc, gândesc înainte de a spune ceva şi simt adesea că se exprimă mai bine în scris decât în conversaţie. Sunt înclinaţi să dezavueze eventualele conflicte. Mulţi dintre ei detestă conversaţiile uzuale, dar le adoră pe cele profunde.

Iată câteva aspecte care nu îi reprezintă pe introvertiţi: cuvântul introvertit nu este sinonim cu cel de pustnic sau mizantrop. Introvertiţii pot fi şi aşa, dar cei mai m