Fiindcă tot i-am văzut şi garsoniera lui Cernea care a invitat nişte “cancani” să le spună că e căsătorit cu munca lui (nu exagerez – aici), să vorbim de biserică şi de propunerile parlamentarului verde.

Unde greşeşte Remus Cernea cu propunerea lui: în primul rînd prin faptul că propune ONG-izarea bisericii. Biserica nu poate şi nu trebuie să trăiască precum un ONG de orice confesiune ar fi ea. Tot aşa cum nu trebuie să trăiască precum un SRL. Apoi, nu sînt de acord nici cu riscul social al retragerii banilor guvernamentali pentru angajaţii bisericii. Nu în ultimul rînd, poate e depăşit momentul în care spunem chestii doar ca să se “oftice” unii şi mai şi începem să facem legi eficiente şi să punem probleme realist.

Ce ar trebui făcut şi ce nu: dacă biserica se apucă de un eveniment megalomanic la care contribuie toată pătura dominantă: afacerişti, politicieni de la centru şi “locali”, atunci nu mai dai şi bani direct de la guvern. Deja ar fi un pas important dacă s-ar reglementa unele robinete din banii publici. o altă speranţă a lui Cernea e că ar putea clarifica şi transparentiza finanţarea bisericii. Or, aici lecţia ar trebui predată invers: biserica se descurcă excelent, a învăţat cum să tragă bani în toate poziţiile de la toată lumea. Are angajaţi în majoritate prost plătiţi care au prag de colectare oriunde s-ar afla. Şi-au perfecţionat taxe, grupuri de influenţă, conlucrarea cu politicieni şi afacerişti. Practic, Daniel poate să deschidă un atelier unde să dea lecţii de colectare şi ANAF-ului BOR dă dovadă de un tupeu suprem amintind de fiecare dată de secularizarea lui Cuza şi de datoria pe care statul român o are faţă de instituţie; acest argument ar trebui demontat. Iată cum sună un răspuns oficial al lor din care reiese că noi plătim acum o datorie obligatorie pentru o confiscare de acum un secol jumate. Aşteptăm urmaşii lui Zamolxe să reve