La doar câteva ore după ce suspecţii atacurilor cu bombe de la maratonul din Boston au fost identificaţi drept musulmani, reprezentantul republicanilor din New York, Peter King, director al Subcomitetului de Contraterorism, a cerut un mai mare control al comunităţilor islamice din SUA.

„Cred că avem nevoie de mai multă poliţie şi de o supraveghere mai asiduă a comunităţilor din partea cărora suntem ameninţaţi. Noua ameninţare vine, clar, din interior“, spunea el pentru „National Review“.

Dar ceea ce aflăm despre suspecţi ne spune o altă poveste, una destul de familiară: radicalizarea nu are loc la tinerii care au rădăcini puternice în comunitatea musulmană americană. Radicalizarea are loc online şi, câteodată, peste hotare, printre cei izolaţi sau dezrădăcinaţi.

De exemplu, canalul de YouTube al lui Tamerlan Ţarnaev nu conţine nici măcar o singură informaţie despre o instituţie, iman sau învăţat din America. Cei care susţin teoriile lui Peter King nu reuşesc să explice nici de ce nu sunt mai multe atacuri precum cel din Boston, dacă tinerii sunt radicalizaţi în comunităţile islamice americane.

Islamul este religia care câştigă cei mai mulţi adepţi în SUA, iar în ultimul deceniu s-a înregistrat cea mai mare expansiune a instituţiilor musulmane din ţară. Şi, totuşi, ce este evident pentru oricine care a petrecut ceva timp în aceste comunităţi, este că, indiferent dacă sunt devoţionale sau educaţionale, concentrate pe artă sau pe cooperarea interreligioasă şi activism, aceste instituţii musulmane americane îi opresc pe tinerii musulmani să devină extremişti.

Aceste instituţii au alte scopuri, dar se supun unei idei comune: dacă pivotul iudaismului este legea, iar inima creştinismului este iubirea, atunci ce solicită Islamul, mai presus de orice, este mila. Iar mila islamică practicată în sânul comunităţii nu lasă loc p