Discutam azi despre criza europeană şi implicaţiile sale cu Eugen Ovidiu Chirovici despre care care cred că este unul dintre cei mai buni analişti economici pe care i-a produs presa românească în toată perioada de după 1989.

A folosit o imagine care, în opinia mea, sintetizează excelent comportamentul Uniunii Europene: “este ca un iepure prins de farul maşinii… se blochează şi, în loc să facă cel mai logic lucru, adică să acţioneze şi să iasă din raza de primejdie, rămâne pe şosea, uitându-se fix la sursa luminii, moarte sigură şi inevitabilă”.

Europa recunoaşte că austeritatea nu a reprezentat o soluţie. Şi ce facem mai departe?

Surprinsă de criză, Europa a reacţionat prin producerea unui singur plan anti-criză, cel al austerităţii. Lucrurile s-au deteriorat mai departe, iar soluţia a fost întărirea austerităţii şi lăudarea ţărilor care, cu orice preţ, precum România, au aplicat austeritatea sacrificând populaţia. Dar situaţia a continuat să se deterioreze, afectând zone din ce în ce mai mari ale societăţii.

Acum, în fine, prin vocea lui Barosso, Europa recunoaşte că austeritatea nu a reprezentat o soluţie. Şi ce facem mai departe?

Aici este valabilă metafora cu iepurele. Structura pare blocată în proiect şi incapabilă să se îndrepte rapid spre o soluţie de creştere economică pentru ieşirea din criză. Se dau doar soluţii teoretice. Doar atât. Nu porneşte niciunul dintre marile şantiere europene care să ofere certitudini pentru piaţa muncii şi perspective tangibile pentru integrarea zecilor de milioane de şomeri…

Dimpotrivă, reacţia statelor europene este, din ce în ce mai vizibil, o reîntoarcere la statutul naţional, cu bariere protecţioniste din ce în ce mai severe şi apărate foarte vocal de unii tenori politici care folosesc criza drept nou bazin electoral.

Toţi se tem că „europenismul” nu va mai constitui o temă câştigăto