Miruna Medeea. Am fost foarte bucuros că vă daţi seama singură că: Poezia-i lucru mare,/ Nu-i uşor s-o pui pe foaie;/ Daca n-ai un pic de har de sus,/ Toate-n apa sâmbetei, s-au dus. Dvs. nu aveţi niciun pic de har, nici de sus şi nici de jos, nu sînteţi în stare nici măcar să ţineţi măsura (8 silabe la primele două versuri, 9 la următoarele) şi ritmul unui catren. Plus că două versuri au rimă şi două nu! E ca şi cum aţi umbla pe stradă într-un condur şi-ntr-un papuc, vorba lui Anton Pann. Concluzia e aberantă, în perfectă concordanţă cu strofele anterioare. Aţi abandonat şi rima ca să mergeţi la fix: Toate sunt pe lumea asta,/ De la Dumnezeu lăsate…/ Şi poeţi cu rimă proastă,/ Şi ţărani citind în astre. Rima dvs. e atît de proastă, că a devenit inexistentă. N-am văzut ţărani astrologi, dar de poeţi proşti e plin. Reduceţ i-le numărul cu o unitate şi lăsaţi-vă de această îndeletnicire.
Simina Ivan. Povestirea dvs. intitulată Sexul e un rău necesar nu păcătuieşte prin expresii sau descrieri deocheate, cum s-ar bănui, ci prin îngrozitoarea ortografie a autoarei. În ultimul timp am primit, din păcate, numeroase texte nu doar lipsite de calităţi literare, ci şi scrise cu greşeli care nu se îngăduie nici la clasa a cincea. De unde concluzia că pînă şi cei care au dorinţa de a scrie literatură se exprimă agramat în scris. Între acestea, povestirea dvs. e un adevărat record. Vă rog să reţineţi: sexul e necesar, dar ortografia e chiar obligatorie!
Irina Nedelcu. Nu numai drumul în viaţă, ci şi pe acela în poezie l-aţi început „strîmb”, fără inspiraţie şi fără diacritice: „mi-am inceput drumul in viata/ pasind timid si stramb/ si ca o biata rata/ cu mers greoi si cam sucit/ intind mana spre cer si cant ragusit”. Rima viaţă-raţă e magnifică! Dar versul al doilea nu are şi el o pereche? Sau aţi considerat că strîmb nu prezintă rime? Oricum, raţa nu cîntă,
