Din ce în ce mai puţini, vârstnici şi plini de răni fizice şi emoţionale, eroii din cea de a doua conflagraţie mondială se pregătesc să ne reamintească, pe 29 aprilie, de Ziua Veteranilor de Război din România, la fel de discret ca în fiecare an, de jertfa făcută pentru ţară. Amintirea prietenilor morţi sub gloanţe îl va însoţi pe Gheorghe Răucea până în ultima clipă a vieţii

Pe 29 aprilie se împlinesc 111 ani de la instituirea calităţii de veteran de către regele Carol I, în baza prevederilor Conventiei de la Geneva din 1870 a statelor europene. După revoluţie, ziua de 29 aprilie a fost statuată ca fiind Ziua Veteranilor de Război din România, realizându-se, astfel, un act istoric reparatoriu pentru luptătorii participanţi la cel de-al Doilea Război Mondial din 1941-1945.

Ca preşedinte al asociaţiei prahovene a veteranilor, generalul de brigadă Gheorghe Răucea ştie că, peste câţiva ani, nu vom mai avea pe cine să sărbătorim pe 29 aprilie. Şi asta pentru că, în prezent, organizaţia din Prahova numără 6.951 de membri, dintre care doar 1.155 sunt veteran, restul fiind văduve de război sau văduve căsătorite ulterior cu luptătorii întorşi de pe front.

În urmă cu peste 20 de ani, în Prahova erau 30.000 de veterani şi văduve de război, cei mai mulţi din ţară, lucru explicabil prin faptul că Prahova a fost şi atunci un judeţ densitate mare a populaţiei, iar mulţi bărbaţi au luptat pe frontul celui de al Doilea Război Mondial.

O experienţă dramatică

În 23 august 1944, momentul întoarcerii armelor împotriva Germaniei şi alierea cu Uniunea Sovietică, Gheorghe Răucea era furier la Regimentul 30 Dorobanţi din Câmpulung Muscel.

Avea doar 16 ani şi jumătate, se ceruse voluntar în război şi era însărcinat cu lucrări de contabilitate, împărţirea corepondenţei şi diverse sarcini privind aprovizionarea cu mâncare şi cantonament.

„Chiar pe 23 a