În perioada 22–29 aprilie, este marcată Săptămâna mondială a imunodeficienţelor primare, al cărei mesaj, destinat profesioniştilor şi autorităţilor din domeniul medical, este „Testează! Diagnostichează! Tratează!“. Cu acest prilej, publicăm un amplu articol privind imunodeficienţele primare la adulţi, precum şi despre perspectivele diagnostice şi terapeutice ale acestora în ţara noastră. Semnează: dr. Nicolae Miron, dr. Irena Manea, dr. Vasile Feldrihan, conf. dr. Ioana Berindan-Neagoe, prof. dr. Victor Cristea.

Imunodeficienţele primare sunt recunoscute în mediul medical pentru complexitatea clinică şi dificultăţile de diagnostic şi terapie pe care le generează. Suntem obişnuiţi să le întâlnim la copii şi să facă obiectul de activitate al unor pediatri dedicaţi, în centre medicale terţiare cu experienţă. Datorită eforturilor de dezvoltare a imunologiei în lume, precum şi datorită avansului tehnologic, care permite evaluări de fineţe ale sistemului imunitar, se conturează tot mai clar ideea că imunodeficienţele primare sunt o patologie care priveşte şi populaţia adultă. Se recunoaşte astăzi faptul că aproape 50% din totalul imunodeficienţelor primare (IDF) se manifestă în rândul persoanelor trecute de 18 ani, fie datorită supravieţuirii copiilor trataţi corect, fie din cauza debutului tardiv, la vârstă matură, al acestor maladii genetice1 (fig. 1). IDF sunt încadrate în rândul bolilor rare, situaţie justificată de prevalenţa scăzută, estimată la 1:2.000 de locuitori1. În calitate de imunologi care activează într-un centru medical pentru adulţi, ne confruntăm cel mai frecvent cu IDF ale producţiei de anticorpi, care reprezintă, conform ultimelor rapoarte ale Societăţii Europene pentru Imunodeficienţe (European Society for Immunodeficiencies – ESID), 56,14% din totalul IDF cuprinse în registrul de pacienţi al acestei asociaţii profesionale2. Prevale