iată o frunză care se ridică bătrâneşte de pe asfalt şi urcă
acolo
unde a fost până azi dimineaţă
când o pală de vânt foarte rece a smuls-o din somnolenţă
/ce o fi apucat-o aşa dintr-o dată/
poate că şi-a amintit
de vreo
gâză care se va fi oploşit la subţioara ei tot mai uscată
poate că acolo sus
întrebările devin tot mai albastre şi nu mai aşteaptă răspuns
poate că la orizont
un copil deja şi-o imaginează vie şi nu se cade să amărăşti un copil
alături
parcă pietrificat în lumina nemiloasă a neonului
e un om
doborât de tristeţe
şi el încearcă să se ridice odată cu frunza
dar nu mai găseşte nici un motiv să o facă
iată o frunză care se ridică bătrâneşte de pe asfalt şi urcă
acolo
unde a fost până azi dimineaţă
când o pală de vânt foarte rece a smuls-o din somnolenţă
/ce o fi apucat-o aşa dintr-o dată/
poate că şi-a amintit
de vreo
gâză care se va fi oploşit la subţioara ei tot mai uscată
poate că acolo sus
întrebările devin tot mai albastre şi nu mai aşteaptă răspuns
poate că la orizont
un copil deja şi-o imaginează vie şi nu se cade să amărăşti un copil
alături
parcă pietrificat în lumina nemiloasă a neonului
e un om
doborât de tristeţe
şi el încearcă să se ridice odată cu frunza
dar nu mai găseşte nici un motiv să o facă
