- Cultural - nr. 82 / 26 Aprilie, 2013 Romanitate – Latinitate (I) Romanitate s.f. 1. Totalitatea popoarelor romanice, lumea romana 2. Caracter roman sau romanic (al unui popor sau al unei culturi); origine, descendenta romana – Din fr. romanité, it. romanita. DEX-ul cuprinde cuvinte derivate ale subst. propriu Roma: roman, – a, romani, -e adj. si s. m si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman (…); Romanic, -a, romanici,-e, adj. Care se trage din romani (…) Limba romanica = fiecare dintre limbile care are la baza limba latina. Romanist,-a, romanisti - ste, s.m. si f. 1. Specialist in studiul limbilor romanice (…). Romanistica s.f. Disciplina lingvistica si filologica ce se ocupa cu studiul comparativ al limbilor romanice. Din germ. Romanistik. Cronicarul Grigore Ureche (circa 1590-1647) a constatat ca "de la Ram (Roma - n. ns.) ne tragem (…).” Ideea a fost sustinuta cu argumente filologice de Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir si mai ales de mentorii Scolii Ardelene. Limba latina a fost vorbita, la inceput, intr-o mica regiune din centrul si vestul Italiei, Latium. Acest teritoriu restrans, aflat in apropierea Romei, constituie locul de formare a poporului roman. Latina din mica regiune Latium, s-a extins apoi (simultan cu largirea granitelor statului roman) in Roma, in intreaga Italie si, desigur, in toate provinciile care se aflau sub stapanire romana. Tacitus (55-120 d. Hr.), istoric si om politic roman, in "Istoriile” precum si in "Analele” sale, si Eutropius (sec. IV d. Hr.), istoric roman, autorul unei istorii prescurtate a Romei, ofera informatii referitoare la largirea granitelor statului roman si la extinderea treptata a limbii latine. Ocuparea Spaniei, a Greciei, a Galiei, a Iliriei, a unei parti din Africa si Asia si in cele din urma a Daciei a insemnat transformarea teritoriilor in coloni