Solidaritatea scriitorilor

Se înmulţesc intervenţiile publice ale scriitorilor de valoare care-şi afirmă răspicat susţinerea pentru Uniunea Scriitorilor şi programele sale, ca şi solidaritatea cu echipa de conducere a acestei instituţii. Un exemplu recent: poetul Adrian Popescu care scrie în revista RAMURI (nr. 3): „Deci, nu-i nici huzur şi nu-i nici trai pe vătrai, cum s-ar putea crede, la Uniunea Scriitorilor, ci muncă de uzură, cereri la Ministerul Culturii, pentru sponsorizarea programelor, luptă pentru obţinerea obligativităţii achitării de către edituri a timbrului de carte, audienţe, calcule, totul pentru a oferi ceva scriitorilor de azi, care sunt nu doar talentaţi, ci şi bolnavi, bătrâni sau de-a dreptul săraci.” Şi, un alt fragment din acest articol care ar trebui citit de toţi cei care doresc să se informeze corect despre Uniunea Scriitorilor: „Unde-i, apoi, mă întreb, codul onoarei scriitoriceşti, solidaritatea de breaslă a celor care atacă din interior structurile actuale ale Uniunii? Din acest trist război nu are nimeni de câştigat, proliferează doar vulgara satisfacţie a unora de a asista la terfelirea unor nume de autori respectaţi. Un proces de rapidă degradare a climatului cultural de la noi, o stare de sporită confuzie a valorilor, o anti-educativă demonstraţie de forţă negativă.” Legat de acest „trist război”, cu „atacuri din interior”, de care vorbeşte Adrian Popescu, e de la sine înţeles: dacă vom continua să lovim vâslaşii în timp ce ei se străduiesc, pe apele deloc liniştite, să ducă barca în port şi dacă vom continua să lovim şi barca însăşi, nu trebuie să ne mire faptul că într-o zi vâslaşii vor lăsa vâslele deoparte, barca se va sparge, va lua apă şi noi nu vom mai ajunge la mal. E atât de uşor, în condiţiile date, să te scufunzi; în schimb, e infinit de greu să te menţii la suprafaţă!

În timpuri grele, românii au umo