Ancheta asupra atentatului de la Boston ilustrează lipsa de eficienţă a sistemelor americane de luptă împotriva terorismului. Motivul e că sunt gestionate de agenţii aflate uneori "în competiţie", care nu colaborează între ele.
Atunci când cel mai mare dintre fraţii suspectaţi de comiterea atacurilor la maratonul din Boston, ucis de poliţie într-o cursă de urmărire, a plecat în Rusia, în 2012, călătoria sa a fost detectată de către Departamentul pentru Securitate Internă (DHS), dar nu şi de către FBI. În pofida semnalării de către Rusia şi înscrierii sale, la cererea CIA, pe o listă de supraveghere cu potenţiali terorişti, întoarcerea sa în Statele Unite a trecut complet neobservată. "Sistemul nu a funcţionat, din cauza unei ortografieri diferite a numelui acestuia. Am ratat posibilitatea de a detecta o ameninţare, din cauza unui sistem prea complicat", declară pentru AFP adjunctul directorului Institutului Politic pentru Securitate Naţională din cadrul George Washington University.
"Problema este că nu există o singură listă, ci mai multe liste", apreciază un fost agent FBI. Lista principală, cea a Centurlui Naţional Antiterorist (NTC), cunoscută sub numele de TIDE (Terrorist Identities Datamart Environment), conţine o jumătate de milion de nume. "Cred că nimeni nu îşi imaginează în mod serios să existe o jumătate de milion de terorişti", notează specialiştii. FBI are, la rândul său, o listă de supraveghere, Departamentul pentru Securitate Internă are alta,Vama are şi ea una şi mai există lista care interzice anumitor persoane să călătorească cu avionul ("No fly list"). "Dacă există cea mai mică suspiciune, oamenii ajung pe o listă. De asemenea, există multiple aliasuri, identităţi duble şi diferite ortografieri ale unor nume, în alfabete diferite, care falsifică jocul şi antrenează erori. Asta în pofida unor încercări de uniformizare a sistemului
