Din observarea de zi cu zi a vieţii sociale, în România de după ’89 este chiar indicat să fii prost deoarece poţi muri fără durere în suflet sau regrete. Mass media, cea care mai există şi posturile de televiziune generaliste, după rezultatul alegerilor din 2012 nu mai suflă un cuvânt despre faptul că ne aflăm în continuare în criză economică. Nu este una nouă, ci continuarea crizei din 2008 ce a fost declanşată de creditele subprime. Adevărul este că românul are o îndelungată experienţă istorică de a trăi în sărăcie. Singurul care nu a ieşit în pierdere de pe urma crizei economice întreţinută şi acum fie intenţionat, deoarece este rentabilă, fie din prostie, este FMI. Desigur mass media occidentală vorbeşte şi scrie despre actuala criză economică care sper să nu dureze mai mult decât Războiul de şapte sau cel de 100 de ani. Dar să fim cu picioarele pe pământ. Mass media românească se vrea occidentală, dar nu este, fiind o pricăjită variantă ce a imitat cu succes doar zona de scandal sau “senzaţional”. Astfel, cititorii români de presă, tipărită sau electronică, au început să prefere cadavre, violuri, furturi, atacuri înarmate, scandaluri economice, relatări despre “iubiţi” politicieni trimişi să se destindă în noile stabilimente de odihnă, cu regulamente speciale ce respectă normele prevăzute în Codul Penal. Astfel, totul este un teatru unde se joacă o singură piesă: cea a aparenţei de dreptate, de prosperitate, de gândire, de tot ce speraţi. De exemplu, ce-l mai gustat act al acestei interminabile piese de teatru medieval naţional, căruia i se mai spunea în Occident, într-o traducere cuvânt cu cuvânt, teatrul de mistere, este cel al judecării şi condamnării. O condamnare de doi, patru sau şapte ani, suficient cât să nu moară condamnatul de oftică, după gratii. Un mizilic în comparaţie cu câte are pe conştiinţă, mai ales cea economică. Apoi, din motive de publicitat