Nu ştim totul - să ne bucurăm!
Ce se întîmplă, domnilor savanţi în fotbal? Ce se întîmplă, atotştiutorilor? Întreb fără să mă exclud dintre voi… Cel mai nostim ar fi s-o facem pe deştepţii şi să declarăm că am ştiut. Am ştiut că Bayern şi Dortmund - primele două din Bundesliga - le pot da cîte patru goluri primelor două din Primera? Să fim sinceri, nu am ştiut, deşi zi de zi sîntem convinşi că ştim totul despre fotbal. Nu ştim totul - şi asta mă bucură, nu mă întristează. E o zi frumoasă aceea în care mai poţi fi uimit în fotbalul lumii, unde de atîtea ori căscăm de plictiseală, fără să renunţăm. Personal, am rămas cu gura căscată, ca, după aceea, stupefiat, să-mi pun mîna la gură, ca orice prost în tîrg. Dincolo de savantlîcuri m-au uimit proporţiile scorurilor. Am bîiguit acel “Nu se poate!” care-mi bloca orice competenţă, orice putere de analiză şi de vanitate. După 0-2 cu Milan nu am crezut că Barca poate face 4-0 şi am scris - înainte de AS şi Gică Popescu - că orice echipă mare evoluează tot ca un om: se naşte, se dezvoltă, străluceşte şi apune. Eram, probabil, prea metaforic şi oricum Barca a avut un zvîc agonic şi a făcut 4-0 pe Camp Nou. Dar să ia patru de la Bayern în 90 de minute?
Nu fiţi ipocriţi - nimeni în jurul meu nu prevedea un asemenea prăpăd. Ca a doua zi Dortmundul să-i dea tot patru chiar lui Real, deposedîndu-l pe Mou de orice bucurie în faţa catastrofei catalane. Lăsaţi siguranţa de sine, analizele şi fanatismele, ziceţi “Nu se poate!” şi fiţi mulţumiţi că mai putem fi uimiţi, fie chiar umiliţi de cîte nu ştim din fotbalul ăsta inepuizabil în frumuseţi, scandaluri şi mizerii. Mai ales că vin retururile care iar ne solicită atotştiutorismul: cum va “muri” Barca? Xavi zice că e atît de rău încît speranţa ţine de imposibil; va face Realul un 3-0? Contra - pe care ne putem baza - zice că nu e imposibil. Vom avea finală germană pe We
