Deşi confirmă monarhia lui Hagi, topul “Gazetei” dezvăluie o ordine neaşteptată a valorilor din fotbalul românesc

Adevăratul clasament al fotbaliştilor este cel alcătuit de NASA, dar ţinut la secret pentru ultimii şi următorii de 50 de ani. Topul respectiv, publicat şi revizuit periodic, “pe surse”, în presa mondială, îi împarte pe jucători în tereştri şi extratereştri.

Neavînd acces la dosarele X ale fotbalului, nu ne putem pronunţa cine anume are glezna modelată de nisipul fin de pe Uranus. Avem acces doar la palmares şi la banala aritmetică. Aşa se face că în topul celor mai buni fotbalişti străini, pămînteanul Maldini e peste galacticul Zidane. Iar în clasamentul fotbaliştilor români, alcătuit de “Gazeta”, Hagi se află pe primul loc. Iar Mutu gravitează undeva, la ani-lumină de el.

Hagi este “Regele”. Orice clasament serios al celor mai buni fotbalişti români nu poate avea alt lider. Sigur că fiecare microbist are topul lui. Stă în firea naturii umane să clasifice, să clarifice şi să clarifice clasificînd. Topul din “Gazeta” se bazează, strict şi sec, pe rezultate, nu pe gusturi. E o perspectivă la rece, matematică asupra frumuseţii jocului. Dar dacă şi în artă există clasamente, premii şi coroniţe, de ce nu şi în fotbal? Dacă tot cîntărim metaforele, să cîntărim şi cupele.

Ordinea conform palmaresului pare puţin nedreaptă pentru fotbaliştii care n-au prins epoca industriei glamour a Champions League. Un clasament al celor mai buni scriitori din toate timpurile ar trebui să-l includă şi pe Tolstoi, de exemplu, deşi Tolstoi n-a luat nici Nobel, nici Oscar pentru scenariu adaptat. Ar mai fi inegalităţile legate de contextul socio-politic, de libertatea de mişcare de după ‘89. Un idol al generaţiei ‘60 în fotbalul românesc n-avea decît în vis şansa lui Chivu, de a juca la un mare club din Occident. La rîndul lor, şi jucătorii din zilele noas