Aproape surprinzător, Primăria dă semne tardive de normalizare! Cineva, pare-se, a înţeles că s-a cam lăsat luat de val, de entuziasm, de prea plinul suficienţei că, după ce a primit prin vot acceptul că, dacă „USL iubeşte Iaşul“, a crezut că poate face chiar tot ce-i trece, dacă-i trece, prin cap.

Evident, respectivul cineva poartă un nume şi deţine o demnitate publică, ştiut fiind că nimic din cele ce se petrec în administraţia locală a oraşului, nu se poate întâmpla fără ştirea, acordul şi aprobarea Primarului, aici nu încap iniţiative şi idei, ori vreun soi de conducere colectivă, deresponsabilă, în condiţiile în care Consiliul local este un for decizional formal, serios şi ferm conotat politic. Ori acum Primăria dă semne că are îndoieli pe marginea coerenţei strategice a marilor sale proiecte, recunoaşte oarecare vicii de comunicare, reflectate în faptul că nu a reuşit să explice suficient de clar populaţiei ce are de gând de fapt să facă şi mai ales de ce, poate şi din graba de a atrage, asuma şi cheltui cât mai multe din fondurile europene din bugetul multianual disponibil, care se încheie în 2014. Sigur că aici nu e vorba numai despre deja anecdotica glumă proastă, dar amară, a manierei în care a devenit bulevardul Ştefan cel Mare un pietonal chelit de arbori, un soi de piaţetă în care vor avea loc, la condiţionalul optativ, tot felul de evenimente de excepţie, e vorba despre modul în care administraţia locală a priceput, greu şi tardiv, principiul conform căruia trebuie, obligatoriu, să empatizeze cu cetăţenii, electoratul sau doar contribuabilii din Iaşi. Primăria a descoperit, uşor siderată, că, în Iaşi, mai există o brumă de societate civilă, măcar o mână de oameni care-şi permit luxul de a nu fi întotdeauna de acord, la grămadă, cu toate experimentele la care este expus oraşul. Sigur că, în buna tradiţie paranoidă, aceste nemulţumiri şi protest