Încă de la începuturile misiunii Sale publice, Mântuitorul a fost asaltat de mulţimi de oameni. În chiar primul capitol al Evangheliei după Marcu, după ce ni se relatează minunea vindecării, în sinagoga din Capernaum, a unui "om cu duh necurat", aflăm că "a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii" (Marcu 1, 28). Intrând în casa lui Petru, acolo a vindecat pe soacra acestuia - cea "prinsă de friguri" -, apoi pe "toţi bolnavii şi demonizaţii", încât "toată cetatea era adunată la uşă" (Marcu 1, 33). Însă în următoarea zi, foarte de dimineaţă, Domnul Se retrage "într-un loc pustiu şi Se ruga acolo". Aici intervine un episod extrem de grăitor, care ne ajută să înţelegem mai bine ce impact a avut, acum aproximativ două mii de ani, această activitate publică a Fiului lui Dumnezeu. Căci au mers să-L caute Simon Petru şi alţi ucenici şi, găsindu-L, i-au spus: "Toţi Te caută pe Tine" (Marcu 1, 37). Acest "Toţi Te caută pe Tine" nu cuprinde în sine nici o exagerare. Într-adevăr, Hristos Domnul era căutat mai ales de cei care sufereau de diverse neputinţe sau de cei care erau însetaţi de cuvânt dumnezeiesc. Şi dacă încă din primele zile ale activităţii Sale devenise atât de cunoscut, e lesne să ne imaginăm cam la ce cote ajunsese popularitatea Sa (ca să vorbim mai pe înţelesul omului de azi), după vreo trei ani de propovăduire şi de minuni săvârşite. Iar una dintre cele mai mari minuni făcute, chiar spre sfârşitul misiunii Sale, a fost cea a învierii prietenului Său, Lazăr, din morţi, la patru zile după ce fusese îngropat.

Încât e lesne de înţeles de ce are parte de o primire atât de triumfală în Ierusalim, din partea unei mulţimi care Îl primea ca pe Mesia - "Fiul lui David" -, cel mult aşteptat. Purtat de acest uriaş "val de popularitate" (ca să citez o expresie dragă jurnaliştilor), Iisus din Nazaret ar fi