Avea deja o anvergură de bad-boy când a venit în Arad. Confruntat cu o sentință care-l condamnă la închisoare cu suspendare, Adrian Marțian nu s-a dezis de nimic, ba chiar a mai dat câteva detalii dintr-un trecut tumultuos, pe care nu-l ascunde.

Omul care de câteva luni asigură finanțarea UTA-ei pare să fi împărțit suporterii: sunt cei mulțumiți că echipa e în viață și luptă cu șanse la promovare și a doua categorie, în dezacord cu aura lui Adrian Marțian. Primii par mai mulţi, deşi Aradul nu e obișnuit cu tipul său de comportament regăsit mai degrabă în conducerile echipelor din zona Bucureștiului, dar să nu fim copii, vorba aceluiaşi Marțian.

Vorbim de același Arad care l-a lăsat pe Giovanni Catanzaritti să facă ce vrea și, mai ales, ce reuşeşte la echipa căreia i se spunea „fanion”. Vorbim de un Arad a cărui lume politică începe să semene tot mai puternic cu cea de la Bucureşti, ocupată foc să fie cât mai vocală pe toate canalele media, în timp ce ne rupem maşina în două pe aproape toate intrările din oraş şi câinii sar să ne sfâşie când ducem gunoiul și când mai găsim timp să facem o plimbare în parc. Banii sunt doar la ei, se împart în aceleași cercuri, nu vor veni vreodată la noi, la prostime (din când în când, nişte oameni îmbrăcaţi în costume ne dau niște calendare cu pozele lor şi se mai referă la noi cu termenul „electorat”).

Nu a existat niciun plan adevărat pentru UTA din partea Aradului politic, factor privit drept singurul în măsură să redea clubului putere, după ce mediul de afaceri n-a dat vreun semn. E drept, puține afaceri de azi nu sunt legate de același factor politic, așa că ne cam învârtim fără rost în cerc.

Nici pasiunea oamenilor nu mai pare fi aceeaşi. Era şi greu să să fie aşa, în contextul în care tot fotbalul românesc pare o păcăleală cruntă, iar la televizor sunt transmise meciuri din Liga I care de care mai p