- Social - nr. 83 / 27 Aprilie, 2013 Cu douazeci si trei de ani in urma ar fi fost "de noaptea mintii” ca un scriitor si publicist maghiar (si chiar secui, dupa bastina) "sa aiba loc” intr-un cotidian targumuresean si sa publice articole in serie, tocmai despre istoria secuimii si intr-o limba literara aproape de perfectiune. Si iata ca se poate, iata ca se face si nu oricum, ci cu o documentare aprofundata si cu intentia de toata lauda, ca cele doua nationalitati, romanii si ungurii, sa ajunga la reconciliere si sa scrie impreuna-együtt istoria viitoare a patriei noastre comune. In ciuda varstei sale inaintate, maestrul Hajdu Gyözö primeste deschis provocarea si "manusa” instoriografilor autori ai "Istoriei secuimii” si le spune verde-n fata ceea ce are in "capusa”. M-a impresionat episodul IV al serialului in care este evocata viata si domnia marelui principe Bethlen Gabor (este si pilda mea istorica in ciuda originii, adica neamul Negoiestilor Basarabesti), care in ciuda conditiilor deosebit de vitrege, din punct de vedere al stabilitatii si al existentei popoarelor din Ardeal, a reusit sa restabileasca echilibrul, a promovat reguli, a mobilizat intregul popor fara deosebire de nationalitate la reconstructia tarii dupa cavalcada de conflicte militare, conflicte de interese si de "nazbatii nemesesti” savarsite de catre predecesorii sai. Nu s-a inchinat marilor puteri ci i-a pacalit, cunoscandu-le poftele si nemernicia. Nu s-a inchinat preotilor si nici evlaviosilor, dar a respectat crezul tuturor si i-a sprijinit cand faptele (si nu vorbele) lor erau spre binele poporului. Trilogia Transzilvania, opera a "scriitorului taran” Moricz Zsigmond, este o descriere romantata a perioadei istorice, dar este puternic ancorata in realitati si se sprijina pe fapte dovedite, care trebuie sa constituie temelia istoriografiei. Eu nu sunt calificat (cu acte in regula) in aceasta