Când frumuseţea feminină se măsoară în kilograme minus, talie de viespe şi haine strâmte pe corp, tot mai multe fete încearcă să se alinieze la standardele impuse de noua epocă a esteticului. Unele dintre acestea depăşesc o graniţă şi intră într-un labirint: anorexia.
Am început să îmi urăsc corpul, ba chiar am ajuns să mă tai pe încheietura mâinii, nu foarte adânc, dar suficient cât să simt durerea. La început mi-a fost greu. Şi acum am unele zile în care îmi e greu să mă abţin de la mâncare.“ Ea este Andreea, are 17 ani, locuieşte într-un oraş de provincie, învaţă la un liceu bun, are un iubit şi vrea să aibă mulţi copii.
Andreea avea 80 de kilograme când s-a privit în oglindă şi s-a hotărât să devină anorexică. Acum spune că e „Ana“, cum alintă această „alegere“ ea şi celelalte fete care şi-au format un cult din slăbirea prin „în-fo-me-ta-re“.
Acum are 72 de kilograme, spune asta „cu mare ruşine“ şi n-o să se oprească până când acul cântarului nu va arăta 60. Apoi, gata!, nu mai este nevoie. Speră să aibă puterea de a se opri. Ce părere are despre persoanele slabe? „Sunt mai fericite.“ Speră şi ea să depăşească acest prag psihologic şi să-şi iubească din nou corpul.
„Mai important să fiu slabă decât sănătoasă“
„Tot ceea ce îmi doresc este să slăbesc cât mai repede. Nu mai suport hainele care nu stau bine pe mine din cauza kilogramelor în plus. Şi de foarte multe ori mă gândesc că e mai important să fiu slabă decât sănătoasă“, spune Andreea, deşi poate să numească, într-o ordine înduioşător de aleatorie, câteva riscuri ale acestui stil de viaţă: „căderea părului, scăderea sistemului imunitar, imposibilitatea de a face copii, stări de ameţeală“.
„Trei zile n-am mâncat nimic“
Andreea se informează despre opţiunile sale de pe internet, nu de la medici, le cere sfaturi prietenelor care îi sunt alături şi înţeleg prin ce trece,
