Artistul, considerat la nivel mondial un pictor mare valoare, este caracterizat de o imensă modestie.
"Iarba, câmpul, detaliul - au fost pentru mine spațiul în care m-am mișcat". Este felul pictorului Ştefan Câlţia de a-şi descrie începutul vieţii. Pictorul român, născut la Braşov, care şi-a expus operele de-a lungul anilor în numeroase ţări ca: Norvegia, Elveţia, Ţările de Jos sau Danemarca este unul profund ataşat de locurile natale, de imaginile şi peisajele cu care a copilărit.
„Era spațiul în care leneveam... O lenevie plăcută, cu căldura soarelui. De fapt, mintea zburda printre ierburi și printre plante. Și, câteodată, mă întorc cu gândul spre acele timpuri ca spre o mare fericire. ...Măceșe... Iarna, copil, umblând pe dealuri... Erau anii 50, 60, ce să-ți iei la tine de mâncare? Nimic! Umblam pe dealuri de dimineața până seară. Găseai măceșe degerate. Sau păducel. Și începeai să mănânci fructele, să storci din măceașă miezul ei, care e ca un gem de cea mai bună calitate. Era un gust al copilăriei.” Şi toate aceste imagini speciale din amintirea pictorului s-au regăsit ulterior şi în pânzele sale, iar aprecierea internaţională nu a întârziat să apară. Astăzi, în emisiunea Digicult, a fost difuzat un interviu eveniment despre viaţa, arta şi crezul pictorului Ştefan Câlţia. Ce ştie mai puţină lume însă despre pictorul Ştefan Câlţia este că în tinereţe a vrut să ia calea preoţiei şi, chiar dacă până la urmă nu a mai făcut acest pas, a păstrat în suflet ceea ce el numeşte nu smerenie ci normalitate.
„Nu i-aș spune chiar smerenie, i-aș spune normalitate. Eu cred că povestea cu artistul orgolios e o poveste a media. Era mult mai spectaculos să vorbești, când descrii artistul, de laturile lui aparent ciudate. Noi suntem niște oameni care avem vicii, bucurii, stări, la fel de diferite ca orice om obișnuit. Aș spune despre artist urmă
