Traian Basescu insista sa convinga lumea ca a inteles dupa trei ani de ce a facut bine ca a taiat salariile (si pensiile, daca ar fi putut) si a instaurat in Romania cea mai crunta austeritate din intreaga Uniune Europeana.
A crezut-o mereu, doar ca acum a facut rost si de interpretarea cifrelor care sa-i dea dreptate.
Apoi, cu betigasul in mana, si-a expus succesul la tabla. "Stai jos, ai 4!" - ar putea sa-i spuna orice economist de bun simt care masoara succesul in indici ai nivelului de trai sau ai dezvoltarii.
Continuandu-si metafora cu omul gras si cetateanul slab - de ca si cum romanii ar fi fost cetatenii cei mai bogati ai lumii - presedintele da inainte cu succesul austeritatii, exact in perioada in care aceasta ideologie este renegata de mai toti fostii sai sustinatori.
FMI a recunoscut chiar ca taierile sugerate Romaniei au avut la baza o serie de erori de calcul. Nu conteaza, presedintelui nostru cifrele i-au dat cu plus.
Cine a avut insa rabdarea sa asculte (sau sa citeasca) discursul de la tabla al lui Traian Basescu va observa ca toate succesele pe care le-a prezentat sunt astfel doar pentru ca ele sunt raportate la situatii catastrofale, la calamitati economice sau la falimentul declarat al statului.
E ca si cum ne-am compara cu cele mai sarace tari ale Africii, cu statele unde dictaturile militare si razboaiele au nenorocit economia si viata oamenilor, iar in final am trage concluzia ca in Romania este paradisul lumii.
E ca si cum Traian Basescu incearca sa ne spuna ca locul spre care tara se indreapta in mod natural este colapsul, iar orice amanare sau indepartare de acel punct e automat un succes. Ca Guvernul poate sa mai plateasca inca salariile si pensiile, dupa taieri istorice in lume si un imprumut urias de la FMI, plus alte zeci de indatorari de pe piata privata
