Programele de integrare, menite să ofere sprijin personalizat şi consiliere pentru profesorii începători sunt obligatorii în 15 state membre ale UE (Austria, Cipru, Estonia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Suedia şi Marea Britanie), precum şi în Croaţia şi Turcia, conform unui raport al Comisiei Europene privind situaţia cadrelor didactice şi a directorilor unităţilor de învăţământ în 32 de ţări. Cu toate că aceste programe diferă în ceea ce priveşte modul în care sunt organizate, ele urmăresc să-i ajute pe noii veniţi să se adapteze la profesie şi să reducă probabilitatea ca profesorii să-şi părăsească prematur profesia. Majoritatea ţărilor UE au definit competenţele de care trebuie să dispună profesorii pentru a obţine un loc de muncă şi a progresa în cadrul profesiei; acestea includ cunoştinţe pedagogice, munca în echipă, competenţele interpersonale şi competenţele profesionale. Aceste “cadre de competenţă” reprezintă baza pentru formarea iniţială a cadrelor didactice în toate ţările şi regiunile, exceptând 8 dintre ele (Belgia – comunitatea vorbitoare de limbă germană, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Finlanda, Islanda, Liechtenstein şi Slovacia). Majoritatea celor 5 milioane de profesori din Europa sunt obligaţi prin contract să presteze cel puţin 35-40 de ore pe săptămână, care includ timpul de predare, disponibilitatea în incinta şcolii şi timpul pentru pregătire şi notare. Numărul de ore în care trebuie să fie implicaţi în mod activ în procesul de predare variază foarte mult: numărul este în general mai mare în educaţia preşcolară şi scade la niveluri de învăţământ mai înalte. Numărul mediu de ore de predare în învăţământul primar şi secundar este de 20. În aproximativ o treime din ţările europene, se preconizează ca profesorii să fie prezenţi în incinta şcolii în jur de 30 de ore pe săptămână. N