In secolul al XIII-lea, in Peri, localitate situata atunci in Maramuresul voievodal, Dragos ctitorea prima manastire ortodoxa romaneasca. Ridicata din piatra, mica sihastrie avea hramul „Sfantul Arhanghel Mihail”. In urma cu 627 de ani, la 13 august 1391, la cererea nepotilor voievodului Dragos, Balita si Drag, patriarhul Antonie al IV al Constantinopolului a ridicat manastirea romaneasca la rang de Stavropighie Patriarhala, cu drept de jurisdictie asupra Bisericilor din Maramures si inca a sapte tinuturi.
Mai multi istorici romani, printre care si Nicolae Iorga, considerau ca in secolul al XV-lea, la scoala de caligrafie a manastirii, calugarii din Peri au tradus pentru prima data in limba romana „Psaltirea”, „Legenda Duminicii”, „Codicele Vorotean” si „Faptele Apostolilor”, iar la sfarsitul secolului al XVII-lea, in timpul episcopului Iosif Stoica, canonizat sub numele Sfantul Iosif Marturisitorul din Maramures, s-au tiparit „Evanghelia” si „Molitvetnicul”.
In timpul Imperiului Austro-Ungar, in 1703, manastirea a fost atacata de oastea principelui regent al Ungariei si princepe al Transilvaniei, revoltatul impotriva habsburgilor, Francisc Rakoczi al II-lea. Unele surse istorice sustin ca manastirea romaneasca din Peri a fost distrusa complet in 1761, la ordinul cancelarului Bethlen Gabor. Indeplinirea ordinului trebuia raportata generalului de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, comandant militar si guvernator al Transilvaniei.
Decizia si amplasamentul “amintirii”
La peste doua secole de la disparitia primei biserici romanesti, la cativa kilometri de acel loc, aflat acum pe teritoriul Ucrainei, in Sapanta, a fost ridicata o noua manastire, in amintirea celei ctitorite de Dragosesti.
„Vechea manastire Peri avea aici, pe malul Tisei, pe hotarul localitatii Sapanta, o moara. Pentru ca vechea manastire Peri
